Am fost la un amic care obișnuiește să-și țină calculatorul cam ca pomul de Crăciun, dar îl și ajută sistemul: cred că are deja vreo 10 ani și e lent de bubuie. Și e așa de pasionat să instaleze noi programe pe care nu le înțelege neam dar vrea musai să le testeze...
Oricum, omu' ăsta vroia musai să afle cum să facă o poză rotundă în GIMP. Da, GIMP, că e free, și el are Windows-ul cu licență, așa că nu pune Photoshop de la prieteni că e piratat. Lăudabil, nu?
Da. Rotundă. Adică nu rectangulară, ci cu marginile rotunde. Eh, știu, nu se poate decît cu alpha channel, cu transparență, programul unde folosește poza trebuie să știe să interpreteze asta etc. Nu intru-n detalii mai mărunte că mă pot aștepta să zic prostii mai mari decît mine.
Dar după ce i-am zis că nu se poate, am vrut să-i fac transparență pe layer-ul background pe care am vrut (deh, photoshopist vechi!) să-l transform în layer ordinar cu un dublu-click bine plasat sub bărbie, pe la Layers. Sau la Straturi, că am uitat să zic că avea GIMP-ul în românește. Mare idioțenie și asta, dar să trecem peste.
Normal că n-a mers. De ce să meargă? Însă eram cam grăbit și n-am mai stat să sap (mă enerva la culme că tot ce știam eu că înseamnă ca termeni se dusese pe apa sîmbetii din cauza idioțeniei cu româna - serios, ce moron se apucă să traducă interfețele programelor specializate?), așa că am promis că mă uit acasă și-i transmit cum să facă.
Acasă... dă-i drumul GIMP-ului și bate darabana cu degetele pe masă pînă catadixește să se deschidă. Windows 7 pe comp, GIMP-ul stă. Și stă. Și stă.
5 minute mai tîrziu, catadixește să o pornească. M-a și speriat. Așa că hai pe net să caut ce dracu' are. Știam că stă așa la prima rulare, da' nu-l porneam prima dată. Și pe net... nimic. S-au încurcat și alții în asta dar pauză, toți o dau cu „prima rulare durează mult, după aia zboară”. Siiiigur.
Cică e vorba de fonturi. Le scanează la pornire, și cred că le descîntă, le dă-n bobi, le face cafea și așteaptă să se usuce zațul pe cana întoarsă cu curu-n sus pusă pe șervețel, probabil. Că nici amărîtele de programe din '93 pe care le păstrez ca moaștele sfinte, Fontographer 3.5 și FontMonger, cu care maltratam pe vremuri fonturile, le deschideau pe ălea de n-apucai să clipești. Și săracu' Fontographer știa Unicode pe vremea cînd Bill Gates zicea că 254 de caractere ar trebui să fie suficiente întregii lumi.
Și gîndindu-mă eu așa, cred că mi-a picat fisa. GIMP-ul ăsta probabil folosește apeluri sistem (sau cum s-or fi chemînd, n-am mai avut legături cu programarea de vreo cîțiva ani buni) ca să interogheze fonturile instalate, că deh, e băiat finuț, nu dă iama la izmenele Windoazei, cum fac alte softuri mai descurcărețe. Windoaza răspunde în dorul lelii, că ce-i pasă lui? are treburi mai importante de făcut, cum ar fi transparența la bara de start, iar GIMP-ul săracu' stă și așteaptă după puturos. Faza mai dureroasă e că fiecare amărît de program care folosește temporar fonturi ca să-și stocheze resursele de iconuri sau alte alea alterează probabil baza de date a fonturilor a sistemului, chit că dezinstalează fontul propriu după ce zboară din memorie, și GIMPulețul (hehe...) vede data diferită de ce știa el, și dă-i, nene, la scanat din nou, că doamne ferește să n-aibă (l)uzerul fontu' lui nou disponibil ca să scrie pe poza luată cu ifonu' la oglindă în budă cît de tare e în clubul exclusivist X...
Nu știu, doar presupun că așa e treaba. Mi-e lene, că altfel aș pune mînuța să trag sursele GIMP-ului și să le puric să văd de-am dreptate sau nu. Deși dacă stau bine și mă gîndesc, nu cred c-aș înțelege mai nimic din hieroglifele din surse... Eu și programarea - baba și mitraliera.
Hmm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu